Duminică se va trage cortina peste această ediţie a Jocurilor Olimpice de vară. Londra, o gazdă aproape perfectă, se va simţi mai singură şi mai nesigură (din punct de vedere al liniştii urbane) după ce delegaţiile vor fi plecat spre case.
Din acest moment nu mai e loc decât pentru comentarii, analize şi întrebări de genul: “dacă ar fi fost altfel”? Pentru noi, românii, ştim că s-au întâmplat două lucruri acolo, pe pământ britanic: am şi dezamăgit prin cea mai slabă poziţie pe naţiuni ocupată în ultimile trei decenii, dar am onorat îndemnul lui Pierre de Coubertin.
Cu geamantanele pline cu echipament, dar goale de medalii, românii se întorc acasă. Pentru unii va fi ultima Olimpiadă din carieră, iar pentru alţii motiv să se îmbărbăteze pentru cea care vine – de la Rio. Întrebarea este: cum se va produce acest lucru? În urmă cu ceva timp Octavian Morariu, preşedintele COSR, propunea să luăm o măsură radicală şi să trecem tot sportul românesc sub tutela Comitetului condus de domnia sa. Nu e o idee rea, dar să nu uităm că a fost aplicată, şi transformată în eşec, doar de către Italia! Oricum, este un subiect de discutat.
Ce mă frapează pe mine este lipsa de atitudine a celor care ar trebui să gândească strategii de dezvoltare. Nu numai în sport! Mă mir şi nu înţeleg cum Dumnezeu poţi să vii tu, ca Premier, şi să spui că iei sportul sub tutela ta, dar habar nu ai cu ce se mănâncă acest lucru. Pentru că sportul nu înseamnă doar mers la recepţii, dat comunicate de felicitare sau schimbat viteza la maşină în plin circuit. Mă mir că nu am văzut nicio atitudine nici din partea domnului preşedinte interimar, cel care pe vremea când i se atribuia apelativul de “rock’n’roll” era la cârma celor care ne reprezentau la Olimpiada de la Sydney. Şi, teoretic, ştie cu ce se mănâncă această activitate. Mă mir şi eu, am voie… nu?
Ciudat în această societate a noastră, care doar vrea şi nu oferă nimic, este că cei despre care vorbeam mai sus ( iar al de Băsescu şi compania să nu dea din coadă a mulţumire – că nu’s mai breji!) nu se gândesc că baza succesului în sport o reprezintă clubul şi că, ştiind acest lucru, ar trebui să îl ajute pentru a putea readuce copilul să facă sport de performanţă. Ciudat este că liceele sportive, în loc să fie îndemnate să devină colegii extrem de importante în societate ( luaţi exemplul Angliei sau SUA!), s-au transformat în latrina intelectuală şi morală a Inspectoratelor Şcolare Judeţene! Ciudate sunt multe lucruri...
Revenind la cele scrise în debutul acestor rânduri, spun că delegaţia României se va întoarce acasă după ce, pe 12 august, se va oficia festivitatea de închidere a Olimpiadei. Pe 14 august Renault va premia cu câte o maşină fiecare medalie obţinută de români la Londra. Glumind amar, voi spune că, la cât de multe medalii am obţinut, constructorul de automobile a scăpat destul de ieftin!
Apoi, pe 15 august, vă invit să disecăm Olimpiada. Mai precis, ce a mers şi ce nu a mers pentru români la Londra. Totul se va întâmpla la rece, în căldura studiorilor de la The Money Channel. Iar pentru acest lucru îi voi aduce la „România de 10”, de la ora 11.00, pe Cristian Ţopescu şi Gabriela Szabo. Şi, sper eu, ca la finalul discuţiilor care se vor purta preţ de un ceas să plecăm spre case mai dumiriţi şi, de ce nu, cu câteva soluţii pentru redresarea sportului românesc. Până atunci vă doresc weekend plăcut!
sursa: ovidiuciutescu.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu