Conform celui mai recent sondaj naţional anual privind percepţiile românilor asupra persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, realizat de Institutul pentru Politici Publice (IPP) prin IPP Data Research (ataşat), creşte procentul românilor care consideră că persoanele cu dizabilităţi sunt discriminate în România (77%, faţă de 75% anul trecut când IPP lansa prima evaluare naţională pe această temă[2]). 43% dintre respondenţii din acest an cred că manifestările discriminatorii sunt în creştere, mai ales în comunitate (53%) şi la angajarea în muncă (31%).În ceea ce priveşte drepturile pe care românii le consideră cel mai adesea încălcate/renegate persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, în ordine:
•59% dintre respondenţi consideră că persoanelor cu dizabilităţi intelectuale le este interzis/încălcat dreptul de a adopta un copil,
•57% cred că persoanei cu dizabilităţi intelectuale îi este încălcat dreptul de a fi ales/aleasă,
•41% cred că persoanelor cu dizabilităţi intelectuale le este încălcat dreptul de a avea un loc de muncă,
•35% consideră că persoanele cu dizabilităţi intelectuale nu au, în România, dreptul de a avea o locuinţă proprie,
•34% spun că persoanelor cu dizabilităţi intelectuale nu le este respectat dreptul de a călători libere în afara graniţelor ţării.
Peste o treime din populaţia adultă a României consideră că persoanelor cu dizabilităţi intelectuale le sunt încălcate/renegate aproape toate drepturile fundamentale, o situaţia gravă pentru o ţară membră UE care a şi ratificat acum doi ani Convenţia ONU privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi. Concluziile cercetării de faţă sunt prezentate instituţiilor responsabile de politici în domeniu, în primul rând Ministerului Muncii şi instituţiilor subordonate cum ar fi Inspecţia Socială dar şi Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, respectiv Consiliilor Judeţene şi Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, care au în atribuţie implementarea la nivel local de politici privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi.
Pe fondul lipsei de înţelegere faţă de drepturile persoanele cu dizabilităţi, intoleranţa românilor scade proporţional cu apropierea fizică de acestea, chiar dacă într-o proporţie ceva mai scăzută faţă de anul trecut. În continuare 21% dintre români resping categoric ideea de a locui vreodată cu o persoană cu dizabilităţi intelectuale, iar 14% nu ar lucra vreodată cu o persoană cu dizabilităţi intelectuale. Peste jumătate dintre respondenţi (51%) declară că nu cunosc nicio persoană cu dizabilităţi intelectuale, 21% spun că au cunoştinţe, 5% - rude.
Considerăm că uşoara ameliorare a situaţiei răspunsurilor prin comparaţie cu anul trecut poate fi legată şi de numărul în creştere de proiecte din fonduri structurale care au avut o componentă importantă de campanii publice, ceea ce a expus publicul larg din România la minime informaţii privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi în general (numai prin POSDRU s-au alocat peste 60 de milioane de euro pentru proiecte destinate persoanelor cu dizabilităţi în ultimii 3 ani). Din păcate puţine proiecte din totalul celor care pretind că abordează persoanele cu dizabilităţi dintre toate cele finanţate din fonduri structurale se adresează celor cu dizabilităţi intelectuale.
Ca dovadă a nevoii de informare a publicului din ţara noastră despre condiţiile reale de viaţă ale persoanelor cu dizabilităţi intelectuale, din sondaj se constată acestea sunt percepute ca având o situaţie mult mai puţin gravă (doar 5% care consideră gravă situaţia unei persoane cu dizabilităţi intelectuale) faţă de alte categorii vulnerabile (persoanele care suferă de boli psihice (37%), persoanele seropozitive sau cele cu o dizabilitate fizică (18%), dependenţii de droguri (17%).
În continuare, statul este considerat principalul responsabil pentru starea de fapt actuală a persoanelor cu dizabilităţi. Procentul celor care consideră că statul nu susţine suficient persoanele cu dizabilităţi intelectuale a crescut de la 75% în 2011 la 81% în 2012.
Influenţaţi cel mai probabil şi de efectele crizei economice, respondenţii cred că principala soluţie ar fi ca statul să aloce mai mulţi bani – 42% consideră aceasta drept principala soluţie (faţă de 33% în 2011), în locul sprijinirii familiei (pentru această soluţie procentul respondenţilor scăzând anual de la 27% la 20%) sau a facilitării accesului acestora la educaţie şi servicii publice (9% optează pentru această soluţie de ameliorare a condiţiilor de viaţă pentru persoanele cu dizabilităţi spre deosebire de 16% în 2011).
În continuarea acestei opţiuni înspre creşterea sprijinului oferit de stat, alarmantă este şi scăderea ponderii celor care cred că familia ar trebui să se ocupe de îngrijirea persoanei cu dizabilităţi: în 2011, 38% considerau că familia reprezintă soluţia pentru îngrijirea persoanei iar în acest an - doar 23%. 69% dintre respondenţi cred că persoanele cu dizabilităţi ar trebui să fie în grija statului, faţă de 53% cât reprezentau cei care considerau acest lucru anul trecut.
În aceste condiţii, Institutul pentru Politici Publice solicită autorităţilor statului să trateze cu toată atenţia situaţia socială din ţară, dar să nu cadă pradă unor soluţii populiste care să se limiteze doar la alocarea de fonduri pentru persoanele cu dizabilităţi şi pentru aparţinătorii acestora, odată cu păstrarea unui aparat de angajaţi în sistemul public care nu are niciun interes să reformeze lucrurile. Soluţia pe termen mediu şi lung, în opinia IPP, rămâne dezvoltarea de servicii specializate prestate de furnizori privaţi dar şi publici profesionişti, contractaţi de pe piaţa liberă. Deşi societatea recunoaşte faptul că acestea sunt discriminate şi că le sunt negate o serie întreagă de drepturi fundamentale, tendinţa este aceea de a trata persoanele cu dizabilităţi intelectuale ca pe o „problemă” a statului şi nu ca persoane cu drepturi egale, care ar trebui să fie integrate în societate şi familie. În această direcţie apelul nostru se adresează societăţii civile care ar trebuie să multiplice campaniile de informare publică la nivelul întregii ţări.
Andreea Marin Bănică şi Silviu Prigoană (menţionaţi şi în sondajul de anul trecut) continuă să fie personalităţile publice percepute ca fiind foarte implicate în apărarea cauzei persoanelor cu dizabilităţi dar şi Manuela Hărăbor, Părintele Bica şi Emma Nicholson.
Pentru informaţii suplimentare, contactaţi Elena Iorga, Director de programe IPP la tel: 021 212 3126, mobil: 0722 166 888 şi e-mail: elena@ipp.ro .
Sondajul a fost realizat pe un eşantion reprezentativ de 1040 de persoane în vârstă de 18 ani şi peste, în perioada 25 iunie – 6 iulie 2012, cu sprijinul financiar al Open Society Institute - Mental Health Initiative (OSI MHI). Sondajul se referă exclusiv la categoria persoanelor cu dizabilităţi intelectuale deoarece acestea reprezintă un grup vulnerabil multiplu discriminat în România.
Sondajul din 2011 poate fi accesat la http://www.ipp.ro/pagini/romanii-se-pretind-toleran355i-fa35.php
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu