Emil Boc: Potrivit Constituției, Curtea Constituțională se pronunță din oficiu asupra ințiativelor de revizuire a Constituției, lucru pe care l-a și făcut, ieri după-amiază ați văzut concuziile CCR pe propunerile înaintate. Motiv pentru care, în dezbaterea de astăzi, o să fac referire și la decizia Curții Constituționale, pentru că este obligatoriu. Fac mențiunea că propunerea de revizuire a Constituției, împreună cu observațiile Curții Constituționale, vor fi înaintate Parlamentului, Parlamentul având ultimul cuvânt în forma finală a inițiativei de revizuire a Constituției.
Cu precizarea că trebuie să țină cont de forma obligatorie a deciziilor Curții Constituționale. Spun asta pentru că, după aplicarea de către Parlament a inițiativei de revizuire a Constituției, legea de revizuire poate fi supusă din nou controlului de constituționalitate, dacă deputații sau senatorii sesizează Curtea Constituțională. De aceea, Parlamentul trebuie să țină cont de observațiile făcute de Curtea Constituțională în decizia pe care a anunțat-o ieri.
Primul element de revizuire a Constituției la care vreau să mă refer este legat de art.138 din Constituție pe care îl aveți, în forma propusă, afișat pe ecran. Este vorba despre a impune o prevedere constitutională care să taie elanul populist al politicienilor.
Am pornit de la experiența anului 2008, când într-un an de maximă creștere economică, de plus 8%, am avut un deficit bugetar de 5%, iar peste acest deficit bugetar s-a suprapus criza economică mondială, cu implicații profunde și dureroase și pentru România.
Dacă România avea o politică mai înțeleaptă în 2008, pe un fond de creștere economică de plus 8%, putea să păstreze măcar un echilibru bugetar, să nu aibă 5% deficit, România ar fi traversat mult mai ușor această criză, pentru că avea bani puși deoparte pentru vremuri grele, dar nu numai că nu a pus deoparte, a cheltuit tot și am rămas și datori. Amintiți-vă de celebra privatizare a BCR-ului și de cheltuirea banilor pentru pomeni electorale în anul 2008. Dacă acei bani îi aveam, cu siguranță nu am fi fost nevoiți să recurgem la restrângerea cheltuileilor cu salariile sau a altor cheltuieli cu asistența socială.
Iar în condițiile în care, nu numai că resursele bugetare nu au fost economisite, dar s-au acordat beneficii de pensii și salarii în ultimele luni din 2008, acest lucru nu a mai putut continua și în 2009 deoarece criza economică și deficitul bugetar erau în creștere. Spun asta pentru că dacă noi nu am fi luat acele măsuri de restrângere a cheltuielilor bugetare, astăzi România ar fi avut un deficit bugetar de minus 14%.
Gândiți-vă că fiecare punct din acest minus 14% înseamnă cam 1,3 miliarde de euro, bani pe care ar fi trebuit să-i luăm de undeva și vă asigur că în contextul crizei mondiale nimeni nu te împrumută - vedeți cât de greu este pentru Grecia, pentru alte țări din UE care nu au un deficit de minus 14%, cât de greu este să se finanțeze. Cu atât mai puțin România ar fi avut vreo șansă de a se finanța și de a-și asigura cheltuielile aferente. Acum suntem în 2011 la un deficit de 4,4% și vedeți că nu avem probleme cu finanțarea lui. Spun asta în contextul în care misiunea de pe piața international-europenă a avut succes și România a reușit să-și asigure finanțarea pentru acest deficit de 4,4% fără probleme.
De ce credeți că a fost posibil asest lucru? Pentru că suntem credibili prin politicile pe care le-am promovat. Nu sunt politici populiste, sunt politici raționale, de restrângere a cheltuielilor bugetare și de reorientare a lor spre investiții. Așa am reușit să ne finanțăm deficitul, adică să ne împrumutăm pe termen lung de data aceasta, fără a avea problemele pe care alte țări din UE le au. Aceasta este diferența dintre noi și populismul pe care îl anunță partidele din opoziție, care ne aduce - numai printr-o simplă analiză economică a propunerilor lor – la un plus 4% deficit pe lângă cel de 3% care se conturează în 2012. Gândiți-vă cum se finanțează și cu ce costuri.
De aceea, propunerea de revizuire a Constituției pe care am formulat-o este una de ridica populismul politicienilor și de a obliga guvernanții să rămână în limitele resurselor pe care ni le permitem , iar banii pe care îi împrumută să meargă spre investiții (4.50). După cum puteți observa, propunerea de modificare a Constituției este foarte clară: împrumuturile externe vor fi contractate numai în domeniul investițiilor. Să ne rezumăm la ceea ce producem.
Evident că am avut în vedere și situații extraordinare, când o catastofă naturală ar necesita intervenții financiare suplimentare, dar să nu depășească maxim 3 ani cu aproparea membrilor Parlamentului. Pentru catastrofe naturale se poate depăși acel procent de 3% din PIB pentru deficitul bugetar.
Cel de-al doilea element este datoria publică: 60% din PIB. Aceasta este limita maximă impusă de Tratatul de la Maastricht al UE, datorită faptului că țări precum Grecia, Spania, Portugalia, au depășit cu mult acest procent de 60% din PIB ca datorie publică, astăzi aceste țări – Grecia - au dificultăți majore în a-și finanța dificitul, pentru că nimeni nu te împrumută când ai 100% datorie din PIB. Nimeni nu te împrumută.
România are o situație privilegiată. Are un deficit bugetar de 4,4% în 2011, de 3% pentru 2012 și o datorie de 31% din PIB astăzi – deci cu mult sub 60% limita superioară din Tratatul de la Maastricht. Deci, prin faptul că am menținut sub control finanțele publice și nu am ajuns la o îndatorare excesivă a țării, este un lucru sănătos care ne protejează viitorul. Dacă nu facem pași înapoi sau să cădem în patima polulismului de a acorda beneficii sociale fără acoperire și orientăm în continuare banii către investiții, România are șanse reale de dezvoltare în UE.
De aceea mult mai sănătos ar fi ca acest lucru să se consacre la nivel constitutional, pentru ca indiferent cine va guverna țara, în anii următori, să nu poată recurge la politici populiste fără acoperire care să compromită viitorul României. Deci este o prevedere extrem de importantă, care a fost validată de Curtea Constituțională, nu are nici un fel de probleme, depinde acum de Parlament - și mă uit aici la președintele Comisiei Juridice, în calitate de vicepreședinte al Comisiei Constituționale, care va avea de apărat aceste principia sănătoase pentru România în dezbaterea din Parlament. Mă refeream la colegul meu- dl Daniel Buda-, și la ceilalți colegi ai mei din Parlament-dl Călian, ca membru al Comisiei de Buget –Finanțe care, la fel de bine înțelege ce înseamnă rigoarea bugetară și costurile uneori pentru politicieni. Cam atât despre acest articol.
Următorul articol este cel care a creat foarte multe controverse și sunt convins că aceste controverse nu s-au încheiat. Mă refer la articolul 44 din Constituția României, care vizează averile dobândite licit. Textul actualei Constituții spune că averea dobândită licit nu poate fi confiscată. E un lucru extrem de sănătos, un lucru specific statului de drept, un lucru care trebuie garantat, un lucru care trebuie confirmat în orice democrație, inclusiv în democrația românească. Averea dobândită licit nimeni nu o poate confisca, nu se poate atinge de ea. Însă este o frază acolo, în textul actualei Constituții: caracterul licit al dobândirii se prezumă. Această prevedere nu există în nicio constituție europeană, nici în cea a SUA.
Ar fi bine să înțelegem cum a apărut ea în 1991 Constituție. Gândiți-vă că în 1991, atunci când a fost adoptat actualul text al Constituției, veneam după 50 de ani de comunism. Gândiți-vă că atunci erau problemele legate de treceri silite în proprietatea publică a bunurilor oamenilor fără despăgubiri și prin voința arbitrară a regimului communist. Adică dacă regimul avea de gând să construiască sau să facă ceva într-o zonă, nu conta nici un proces judiciar, era voință politică, se confisca și mergeam mai departe. Ca să nu mai vorbim de exproprierile pe criterii politice.
Amintiți-vă de marile exproprieri pe criterii politice imediat după instalarea regimului comunist. În mintea oamenilor era vie această amintire a regimului communist. Oricine, oricând, prin voință politică, îți putea lua lua totul cu japca sau putea să-ți dărâme casa fără nici o despăgubire. Pătimim și noi astăzi în procesul de restituire a proprietăților din cauza acelei practici a regimului communist. Și atunci s-a introdus în Constituție acea prevedere ca nu cumva, vreodată, politicienii să păstreze această metehnă din trecut. Și atunci s-a spus: toate averile pe care le au oamenii, proprietățile lor, se prezumă că sunt dobândite corect. Cred că era explicabil în 1991, la vremea când veneam după 50 de ani de comunism.
Astăzi, însă pot să vă spun și cei care sunt juriști vă pot confirma că, din nefericire, acel text, a devenit o garanție pentru dobândirea ilicită a unor averi din activități ilegale. Deci, în loc să fie o garanție, în continuare, pentru cetățeanul cinstit, acestă garanție s-a transformat în contrariul ei, în sensul că reprezintă o cale deschisă pentru dobândirea averilor fără acoperire legală. De ce spun asta? Pentru că în toate țările din UE nu este o prezumție absolută, nu orice avere este dobândită licit.
Orice persoană care este suspect, de exemplu, de trafic de droguri sau de spălare de bani sau a suferit o condamnare nu se presupune că toată averea pe care a dobândit-o este legală. Ci dimpotrivă, la un moment dat, se inversează sarcina, acum statul trebuie să facă dovadă în orice situație – indiferent că este suspectat de trafic de droguri sau de spălare de bani –statul trebuie să vină să dovedească pentru orice parte a averii lui că a dobândit-o licit.
În Anglia, în alte țări europene este exact invers. De la o mică fază a procesului, când e vorba de persoane cu infracțiuni grave, trebuie ca el să dovedească că averea pe care o are a dobândit-o prin mijloace licite. Cu acest lucru nu a fost de acord Curtea Constituțională ieri. S-a pierdut o bătălie, dar sper că nu și războiul.
Și când spun asta mă gândesc ca, în Parlament, sper să se poată găsi o formulă, evident, ținând cont de ceea ce a scris CC în decizie –decizie care este obligatorie – de a nu lăsa prezumția asta absolută pentru că ea, pune practic în imposibilitate autoritățile statului să poată confisca averile dobândite ilegal. Și vă dau exemple: cazul permiselor de la Pitești sau al vameșilor –când faci un an –doi de pușcărie, dar rămâi cu o avere ilegală, nici o problemă.
Acum le convine. Fac acte ilegale, dobândesc o avere consistentă, fac un an-doi-trei, de pușcărie, dacă se poate cu suspendare, se întorc acasă, au averea intactă, nu au nici o problemă.Sau, persoane care erau acuzate pentru spălare de bani, erau probe clare, dar întotdeauna, când este prins este prins pentru ultima infracțiune, în principiu.
Și nu se poate întoarce cadrul judiciar și la averea anterioară, dobândită probabil tot prin asemenea mijloace, în urma unei infracțiuni. Dar nu se poate întoarce și în spate să vadă nu cumva întreaga avere și-a dobândit-o prin trafic de droguri sau prin spălare de bani? Vin și s-au apărat în fața instanțelor de judecată și spun „ok, m-ați prins pentru fapta asta, luați-mi partea asta de avere”, cealaltă parte o trec pe numele soției sau a altei persoane, s-a terminat, averea rămâne intactă, neconfiscată, eventual face o sancțiune cu suspendare, iar opinia publică spune „ce neputincioși sunteți, uitați, averile astea mari necenzurate de justiție, nu vă atingeți de ele”.
Când încercăm să le explicăm oamenilor că avem un text în Constituţie care ne blochează, ajungem la o decizie a Curţii Constituţionale care spune "stop" şi acum ne îndreptăm spre ceea ce însemnă decizia din Parlament, în formă finală, de a se atenua acest character absolut al prezumţiei că orice bun este dobândit în mod licit şi că întotdeauna sarcina probei aparţine numai statului.
Toate ţările europene - şi aici fac iarăşi fac precizarea - există o decizie a Consiliului European din 2005, Decizia-cadru 212 a Consiliului European, care impune tuturor statelor membre ale UE să prevadă în legislaţia lor confiscarea extinsă, care să permită răsturnarea sarcinii probei în legătură cu provenienţa bunurilor persoanelor condamnate pentru infracţiuni.
Adică, când e condamnat, nu trebuie să vină statul pentru fiecare bun să dovedească că tu l-ai dobândit licit, ci te cheamă şi pe tine să te întrebe: „totuşi, bunurile astea, ai dovada că ele sunt dobândite în manieră licită?” În România, acest lucru, din nefericire, nu este permis în momentul de faţă, pentru că principala barieră este cea de natură constituţională.
Vom vedea cum se vor finaliza discuţiile din Parlament, repet, ar fi păcat să se piardă o asemenea bătălie pentru că s-ar pierde definitiv bătălia cu lupta împotriva corupţiei în România, dacă acest text constituţional nu se modifică.
Acum, cel de-al doilea subiect pe care îl cunoaşteţi, la revizuire, şi care a fost validat de Curtea Constituţională, este trecerea la parlamentul unicameral şi reducerea numărului de parlamentari. E vorba de o singură cameră şi de 300 de parlamentari. De ce? Pentru că aveţi rezultatul referendumului validat de Curtea Constituţională.
Potrivit deciziei Curţii Constituţionale, referendumul a fost declarat valid, 72% dintre români s-au pronunţat pentru parlament unicameral, adică 6.740.213 persoane, şi 7.765.573 de persoane s-au pronunţat pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300, adică 83% din numărul românilor care s-au prezentat la referendum.
Menţionez că referendumul a fost validat, la el prezentându-se mai mult de jumătate din numărul cetăţenilor cu drept de vot din România. A nu recunoaşte rezultatul referendumului reprezintă cea mai crasă ofensă la adresa democraţiei şi a statului de drept şi e păcat că unii lideri ai opoziţiei compromit democraţia şi se coboară la declaraţii de genul "nu recunosc rezultatul referendumului", "nu recunosc votul dat de români" - mă refer la Crin Antonescu, care a făcut o declaraţie în acest sens. Aici cred că lucrurile nu se pot negocia, ci doar trebuie implementate şi aplicate, urmând ca parlamentul să respecte voinţa exprimată de cetăţeni cu ocazia referendumului.
Şi, când mă refer la parlament, mă refer la toate formaţiunile politice. Pentru că revizuirea Constituției nu se poate face dacă nu există o majoritate de 2/3 în fiecare cameră a Parlamentului. De aceea, cred în respectul pentru democrație din partea tuturor partidelor politice astfel ca rezultatul referendumului să fie implementat.
Un alt subiect disputat este imunitatea parlamentară. Și aici CC a spus că nu se poate restrânge imunitatea parlamentară. Este puţin discutabilă şi ciudată această decizie a CCR, repet, ca și comentariu personal, nu se pune în discuție, e decizia curții, este obligatorie. La ce mă refer când spun că e de discutat acest aspect: în 2003 – cei care au fost în domeniu își amintesc - când s-a revizuit Constituţia, şi atunci s-a restrâns imunitatea parlamentară.
Până în 2003, nimeni nu putea fi trimis în judecată fără să se ridice imunitatea parlamentară cu majoritate de 2/3 din fiecare cameră a Parlamentului. În 2003 s-a restrâns imunitatea parlamentară şi s-a spus că parlamentarul poate să fie trimis în judecată fără să fie nevoie de încuviinţarea din partea camerei, dar nu poate fi reţinut, arestat şi percheziţionat. Deci s-a restrâns imunitatea parlamentară.
Acum vine CCR şi spune că nu se poate restrânge pentru că este afectat un drept, o garanţie. Dar în 2003 nu s-a făcut exact acelaşi lucru? Acum se doar se mergea cu o etapă mai jos de restrângere a imunității parlamentare și imunitatea parlamentară rămânea doar pentru voturile și opiniile politice exprimate în exercițiul mandatului. Pentru restul urma să se pronunțe ca orice cetățean în justiție. De aceea nu înţeleg dubla unitate de măsură: în 2003 s-a putut restrânge imunitatea, acum nu se mai poate restrânge imunitatea parlamentară. Sper ca în urma dezbaterii în Parlament să putem găsi o formulă care să vină pe linia așteptărilor oamenilor.
Câteva probleme tehnice legate de funcționarea parlamentului. Se impune termenul de 10 zile pentru validarea noului guvern propus de primul-ministru desemnat. Amintiți-vă că, în noiembrie 2009, guvernul propus de Liviu Negoiță nu a ajuns niciodată să fie dezbătut de Parlament. De ce? Pentru că parlamentul a refuzat.
De ce a refuzat? Pentru că nu avea un termen în Constituție pentru a lua în dezbatere, prin vot pozitiv sau negative, propunerea unui nou guvern. Acolo se introduce un termen de 10 zile pentru ca Parlamentul să se pronunțe. Dacă spune NU se reia procedura de formare a guvernului, dacă spune DA, guvernul se duce și depune jurământul în fața președintelui, dacă trece de parlament. Dar blocajul acela instituțional a costat țara și știți criza politică de peste 3 luni de zile din 2009. În privința justiției, se introduce un text foarte clar pentru răspunderea magistraților. Aici este vorba ca și magistrații să răspundă pentru erorile judiciare săvârșite. Oricine produce cuiva un prejudiciu răspunde în statul de drept.
Avem o prevedere din 1865 de la Cuza, cum a fost preluată și în noul Cod Civil, în vigoare de la 1 octombrie. În privința răspunderii magistraților astăzi nu există un text care să îl oblige să răspundă fie că este vorba de o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului și obligă România să plătească pentru o eroare judiciară. Gândiți-vă la cazul Țundrea - acel om care a făcut 12 ani de pușcărie și a fost complet nevinovat, din eroare judiciară. Nu mă refer la cazurile în care o instanță superioară infirmă o decizie a unei instanțe inferioare. Acest lucru este firesc, face parte din logica juridică. Mă refer la erori judiciare și care au consecințe de acest fel viața oamenilor și am dat exemple de la Curtea Europeană sau cazul acela când un om face închisoare 12 ani fără ca el să fi săvârșit o faptă care se află sub incidența legii penale.
O prevedere de natură tehnică care vizează răspunderea membrilor guvernului: am încercat să lămurim situația miniștrilor parlamentari față de situația miniștrilor care nu sunt membri ai Parlamentului, pentru că sunt două proceduri diferite: pentru un membru al guvernului care este și parlamentar trebuie să iei și imunitatea de la parlament dar și să vină de la președintele României o solicitare de începere a urmăririi penale, în timp ce, pentru o persoană care este numai membru al Guvernului fără să fie și al Parlamentului, se merge pe procedura sesizării și a președintelui dar și a Camerei Deputaților și a Senatului. Am dorit doar să reglementăm că acest lucru se face prin lege organică pentru a elimina discriminarea existentă.
Curtea Constituțională a hotărât că și aici se afectează un drept al unei persoane publice. Rămâne la nivelul parlamentului să se reglementeze situația.
mai exista situații de genul celei existente în cazul Norica Nicolai, când propunerea primulu-ministru a fost respinsă de președinte, a fost o a doua propunere pe care președintele este obligat să o accepte, potrivit deciziei CCR. Sunt chestiuni care se fac prin consultare și trebuie să se facă dovada că a existat consultare între președinte și premier, atunci când se face o propunere de remaniere a unui membru al guvernului, remaniere care nu presupune acordul parlamentului. Pentru că, dacă se schimbă compoziția politică a Parlamentului sau structura guvernului, atunci în mod obligatoriu este nevoie de acordul parlamentului.
Acum câteva lucruri despre reorganizarea administrativ-teritorială a țării, subiect extrem de discutat și de actual în momentul de față. În esență, astăzi sunt 3 propuneri: prima este cea pe care PDL a formulat-o în parteneriat cu președintele României și care vizează comasarea județelor existente pe regiunile de dezvoltare economică- este vorba de un singur județ în fiecare regiune de dezvoltare, prin dispariția regiunilor și înființarea județelor mai mari, propunerea USL - PSD și PNL - care dorește menținerea județelor actuale în inegralitatea lor și crearea unei suprastructuri regionale cu personalitate juridică și cu atribuții și funcționari mai puțini din partea statului, și propunerea UDMR care pornește de la un număr mai mare de regiuni - până la 16, ca entități administrativ-teritoriale.
Acestea sunt propunerile existente în momentul de față pe scena politică.
Foarte pe scurt o să vă prezint câteva avantaje și dezavantaje ale acestor propuneri. Ce avantaje are propunerea pe care am enunțat-o și care vizează comasarea județelor? Acestă propunere are cel puțin următoarele avantaje: în primul rând, se poate realiza imediat întrucât nu este nevoie de revizuirea Constituției. Pe cadrul constituțional existent se poate merge mai departe și nu este o problemă. În al doilea rând, dacă vrem cu adevărat să mergem la descentralizare și debirocratizare, atunci eliminăm barierele intermediare care astăzi există. În al doilea rând, dacă dorim să ajutăm zonele mai sărace dintr-o anumită regiune, să avem o coerență a politicilor de dezvoltare, atunci aceste politici se pot face numai pe suprafețe mari, pe județe mari. Această propunere vine să îi ajute pe cei care trăiesc într-o zonă mai săracă și nu beneficiază de sprijin suficient de la nivel județean sau de la nivel național.
Acum se vor putea face politici coerente de infrastructură, de mediu, de agricultură, de sănătate, de infrastructură de transport. Când ai un județ mai mare poți să creionezi asemenea politici. Când ești restrâns, fiecare încearcă să aibă și un spital de urgență și aeroport. Am dat doar două exemple mari, dar gândiți-vă la drumurile interjudețene, se începe aici și se oprește dincolo pentru că celălalt este în licitație, celălalt este în faza de studiu de fezabilitate, celălalt este cu licitația în contestație. Cetățeanul nu știe că aceste proceduri administrative blochează derularea lucrărilor, dar constată acest lucru. De asemenea, este vorba despre o reducere substanțială a costurilor cu administrația, pentru că dispariția și comas area acestor structuri în una care să reprezinte mai multe județe, presupune și o reducere a costurilor.
Dar vreau să știți că nu acesta este cel mai important câștig al reorganizării administrative-teritoriale. Costurile da, dar urmează celelelate elemente care sunt foarte importante, spre exemplu a absorbția fondurilor europene. Vreau să știți că Polonia și Ungaria, au un grad mai mare de absorbție a fondurilor și datorită faptului că județele lor, sau regiunile lor, de dimensiuni mari contractează direct fonduri de la UE. România nu poate contracta, prin județele pe care le are, fonduri de la UE, pentru că dimensiunea județelor este prea mica. Trebuie să fie minim 2,8 milioane populație într-un județ sau regiune cu personalitate juridică pentru ca acea regiune să se poată adresa direct UE. România are un singur program regional de 4,3 mld euro care se aplică în toate județele țării. Dar nevoile în țară sunt diferite.
Una este nevoia din Tulcea unde trebuie să te concentrezi pe Delta Dunării, alta este nevoia în centrul țării unde poți să reabilitezi cetățile dacice și nimeni nu se ocupă de ele, alta este situația din Constanța unde este turismul, alta este în Bucovina unde ai bisericile și turismul religios, alta este zona din Transilvania unde ai o componentă de IT, de dezvoltare economică puternică sau de turism. Din nefericire, Programul Operațional Regional se aplică la fel în toată țara. Dacă am avea județe mai mari, fiecare județ și-ar putea concepe propriul lui POR, după nevoile lui. Că are nevoie mai mult de turism, că are nevoie mai mult de investiții în mediu, că are nevoie mai mult de energie verde, are nevoie de canalizări mai multe, se vrea să se dezvolte turismul într-o zonă, fiecare face ce dorește acolo.
Acesta este marele avantaj, că nu mai trece printr-un filtru birocratic la Bucureşti, care să vină să te controleze şi să vină ministrul să semneze fiecare proiect, pentru linia de tramvai sau pentru un proiect de apă-canal. Nu, semnează președintele de consiliu județean sau primarul de municipiu contactând direct UE. Acum totul trece prin filtrul de la București, care este o verigă intermediară. Deci este un uriaș câștig să poți contracta direct și numai că elimini birocrația, dar aduci și mai mulți bani. POR are 4,3 mld euro. Dacă fiecare regiune și-ar face singură programul de dezvoltare, ar putea fiecare regiune să atragă între 2-3 miliarde euro. Așa au atras polonezii între 1 și 2 mld euro fiecare regiune, chiar și peste două mld euro. Gândiți-vă: pe țară aproape 5 mld sau 8 județe cu două miliarde de euro fiecare. Din start, diferența este uriașă și ca bani și ca potential de aducere în România. Nu vreți să facem asta, atunci vom avea dificultăți în ciclul financiar 2014-2020 de a aduce bani europeni atâția câți trebuie și de câți țara are nevoie. Dacă nu se face, rămânem în urmă.
S-a mai spus aici că vor fi costuri suplimentare pentru cetățean – schimbare buletin, pașaport, plăcuțe de înmatriculare, carnet de șofer. Să fim bine înțeleși: acestea rămân pe loc, acolo unde sunt acum. Actele își păstrează valabilitatea până la finalul perioadei lor de valabilitate. Noile acte vor fi emise cu denumirea noului județ. Nu îl costă pe cetățean un leu în plus. Vă dau un exemplu: azi sunt 460 de servicii publice comunitare locale de evidență a persoanelor, arondate primăriilor. Eu când eram primar aveam 19 comune arondate pentru emiterea de buletine. Sunt 460 astfel de centre. Există la nivel județean un centru de coordonare al evidenței a persoanelor care se subordonează direct Ministerului de Interne. Acestea 460 rămân în continuare și emit în continuare buletine. În ceea ce privește pașapoartele, nu le mișcă nimeni din loc. Acolo unde a fost obișnuit cetățeanul de meargă, la unitatea cea mai apropiată de el, acolo merge și își face în continuare buletinul sau pașaportul.
Avem 200 centre locale APIA, dincolo de cele existente în municipii reședință de județ. Acolo, pe lângă acele centre APIA mai dăm și alte atribuții ale altor servicii deconcentrate pentru ca acel centru care este cel mai aproape de cetățean să-l deservească nu să facă cetățeanul de la Maramureș la Cluj 150 km pentru a-și rezolva o problemă. Exclus. Acolo dăm mai multe atribuții. La sănătate, la pensii, la șomaj, păstrăm oficii în reședința de județ pentru ca omul să nu facă un km în plus. Și, acolo se păstrează contactul cu cetățeanul. Discutam și cu domnul Ghișe, președintele Consiliul județean. Cetățeanul n-are contact direct cu Consiliul Județean, decât în foarte puține situații.Cetățeanul are contact, în principal, cu Primăria și cu serviciile publice deconcentrate ale ministerelor. Merge la Consiliul județean când își ia o autorizație, dintr-o comună, dacă nu are acolo serviciu de urbanism sau dacă investiția este pe teritoriul mai multor comune, da? Dar se poate păstra la primăria cea mai apropiată un asemenea centru de dare a autorizației sau un Oficiu la nivelul Capitalei municipiu reședință de județ.
Pentru ca în continuare să dea acele avize, deși eu aș vrea ca ele să se dea toate la primării, cât mai multe cu putință, dar poate pentru cele cu zonă istorică, monumentală, pentru asemenea lucruri, se pot concepe anumite oficii la nivelul municipiului reședință de județ. Problemele persoanelor cu nevoi speciale, care sunt pe o rază mult mai mare, la un Oficiu special, și acestea se păstrează în centrele regionale, așa cum este și în momentul de față. Dar capătă coerență politica de investiții și de dezvoltare, pe care o poate avea un județ. Poate să aloce banii, astfel încât să fie vorba de o suprafață mult mai mare, să cuprindă cât mai multe comune, astfel încât dezvoltarea să fie sănătoasă. Deci, încă o dată spun: această reorganizare nu presupune nici costuri și, repet, nici deplasare în plus pentru cetățean.
Sunt beneficii pentru țară și pentru modalitatea de dezvoltare a României. Bun, e adevărat, ne dispar foarte multe sinecuri. E un lucră corect, ăsta. Dar în schimb intervine avantajul statului, ca funcționare, iar beneficiul cetățeanului ca și calitate a serviciilor și ca mod de dezvoltare. Am mai spus acolo, vedeți, accelerarea absorbției fondurilor europene, rolul de organ de promovare a politicii de dezvoltare regională va fi preluat de Consiliile județene, noile județe vor putea funcționa pe baza cadrului constituțional actual, cu modificarea doar a legislației administrației publice locale și a serviciilor publice deconcentrate. Deci este un avantaj major al acestui proiect, care vizează reorganizarea administrativ-teritorială a țării. Dezavantajele modelului, care presupune crearea unei structuri în plus, sunt cel puțin următoarele: în primul rând că se amână - 2016, în al doilea rând - trebuie revizuirea Constituției, în al treilea rând -birocrație mai multă. Și știți bine, că orice structură birocratică nou creată va putea să își dea atribuții pentru a-și justifica existența, pe seama cheltuielilor statului,cu ceea ce înseamnă bani, dar și cu ceea ce înseamnă ștampile.
Și orice ștampilă în plus, știm bine că este o sursă în plus de corupție. De asemenea, derularea implementării proiectelor de dezvoltare, pentru că îți va trebui acum un aviz și de la administrația superioară, ca și ea să se uite cu lupa, dacă nu cumva dacă nu ai depășit cu câțiva centrimetri autorizația de construcție sau dacă se încadrează în peisajul nu știu care...Își vor căuta atribuții, eu vă asigur...Și atunci iar vom mai avea un program suplimentar de dezvoltare, ca să nu mai vorbim de posibilele conflicte între regiuni și județe. Gândiți-vă, ce conflicte pot să apară într-o regiune, acolo, când județele rămân, se crează o structură regională, și ăștia încep să se certe între ei. Cine pierde în ultimă instanță? Cetățeanul, pentru că nu va avea nici lucrări de calitate și nici lucrări de investiții realizate la timp. Creșterea aparatului birocratic - m-am referit - sau apariția unor instituții noi - Consiliul regional, președintele Consiliul regional, Consiliul Economic și Social regional...
Adică, noi de doi ani de zile ne străduim să ajustăm funcționarea statului la un număr mai mic de funcționari și prin asta, ce facem? Deschidem șurubul angajărilor la stat, când prioritatea unui guvern trebuie să fie angajările la mediul privat. Acolo trebuie să fie locurile de muncă, în principiu, create. Angajările în spațiul privat. Și pot să vă spun că , pentru că am date de ultimă oră, de ieri, astăzi pot să vă confirm faptul că, de la 1 mai 2011, până în 15-16 iunie 2011, s-au înregistrat 469.830 de contracte noi, ca să vă citez cifra exactă. Din care 67% sunt pe perioadă nedeterminată, 33% dintre contracte de muncă sunt pe perioadă determinată. Repet, 469.830 de contracte noi. Asta înseamnă să ai o legislație eficientă a muncii, să ai o inspecție a muncii care încetul cu încetul își intră în atribuții și își face datoria, și îi felicit pe cei de la Cluj pentru ce au făcut. Am avut pe masă în permanență raportul și o cotă substanțială are și Clujul , din aceste contracte. Adică înseamnă o siguranță a locului de muncă, mai bine zis o siguranță a beneficiilor sociale pentru cei care au contract de muncă. Au asigurare, nu numai de salariu, dar și la pensie și la șomaj, și la sănătate.
Asta înseamnă o cheltuială mai puțin a statului, cu politica de protecție socială și cu ajutorul social. Pentru că o parte din aceștia se regăseau în partea cealaltă a statului, pentru a beneficia de ajutor social. Acum au un salariu și plătesc asigurări pentru șomaj, sănătate și pensie și, evident, au această protecție asigurată. Iar numărul total al contractelor de muncă în România, active astăzi, este de 6.349.706. Cel mai mare număr de contracte de muncă de după 2007 încoace, de când se înregistrează, practic, în regimul electronic, aceste contracte de muncă. E un semn bun că economia a ieșit din recesiune, ca un mic pas spre ieșirea din criză, și că aceste lucruri trebuie consolidate în perioada următoare, și că banii , în continuare, trebuie duși spre investiții și spre locuri de muncă.
Acum, pregătim, și săptămâna viitoare vom discuta, probabil în primă lectură, astfel ca până la 1 iulie să adoptăm, în Guvern, un proiect de ordonanță de urgență pentru sprijinirea IMM-urilor, cu garanții de stat și subvenționare parțială a dobânzii, astfel încât acestea să poată contracta credite , în vederea susținerii investițiilor și a locurilor de muncă. O măsură suplimentară care nu a fost până acum aprobată, pe lângă alte măsuri suplimentare de stimulare a firmelor care angajează șomeri, dl. ... este aici , vă poate confirma măsurile pe care le avem în vedere și pe care le avem în aplicare, cu bani de la buget, pentru sprijinirea firmelor care angajează șomeri peste 40 de ani sau care mai au trei ani până la pensie sau pentru absolvenți sau pentru persoane cu dizabilități.
Toate aceste firme beneficiază de sprijin financiar din partea statului, pe o perioadă plecând de la unu , chiar până la trei ani de zile, în jur de 5 milioane de lei, iar pentru absolvenți chiar până la 6 și 7 milioane de lei, pentru fiecare persoană care este angajată. Deci politici active de a genera locuri de muncă și de susținere a investițiilor. Așa se poate ajunge doar să recuperezi decalajele pe care le ai în raport cu Uniunea Europeană. Și ca, în sfîrșit, în 2012, să putem vorbi și de o creștere a pensiilor, sau , mai bine spus, de o indexare a pensiilor cel puțin cu rata inflației și cu 50% din creșterea valorii reale a salariului mediu brut pe economie. Acest lucru se va realiza, în 2012, pentru protecția pensionarilor , așa cum am spus, cu rata inflației din 2011, plus 50% din creșterea reală a salariului mediu brut pe economie sau revenirea în integralitate, la bugetari, la salariile pe care le-au avut în 2010, în iunie, ca o formă de consacrare, în fapt, a acestor creșteri economice, avînd în vedere că, pentru 2011, e prognozată o creștere economică între 1,5 și 2 %, iar în 2012, între 3,5 și 4%. De acolo vor veni salarii un pic mai mari și pensii mai măricele, nu din pix, da, fără acoperire financiară. De acolo, niciodată nu se vor găsi soluții pe termen mediu și lung , ci doar în creștere economică. Ei, acest proiect de reorganizare administrativ-teritorială, vine , oarecum, să se încadreze în această politică a statului de restrângere a cheltuielilor, de ordonare a acestora și de sprijinire a investițiilor și a locurilor de muncă.
Cam mult am vorbit, mi-am propus să fiu un pic mai scurt, dar am vrut să vă spun din gândurile pe care le avem și din lucrurile pe care promovăm la nivel național, astfel încât dumneavoastră să fiți informați de la prima sursă. Și vreau să știți că, acum, la nivelul guvernului, există un grup de lucru la fiecare minister, care analizează două lucruri: ce atribuții pot fi descentralizate de la serviciile deconcentrate sau de la Consiliul județean, spre primării, în continuare, care să rămână la autoritatea cea mai apropiată de cetățean, potrivit principiului subsidiarității, și ,în care dintre situațiile, în contextul viitoarei reorganizări administrativ-teritoriale a țării , mai trebuie păstrate Oficii, la nivel județean, pentru diversele servicii deconcentrate pe care le avem.
Am dat câteva exemple: la sănătate, la șomaj, la pensie, dar și de comasare, de exemplu, cum se poate gândi o comasare între APIA și APDRP. Se poate gândi o comasare a acestor două structuri, cu unificarea atribuțiilor și ducerea lor, păstrând un oficiu județan, dar ducerea lor, acolo, la cele 210 centre locale care se află astăzi în țară. V-am dat exemplul celor 410 servicii pentru evidența persoanelor - și acolo mai pot fi duse, la nivelul primăriilor, alte atribuții, care sunt astăzi centralizate. Deci la acest mecanism se lucrează în momentul de față, astfel încât oamenii să nu facă nici kilometri în plus și nici bani să nu cheltuiească mai mulți, pentru a putea face față acestor cerințe pe care le-am impus - decizii cât mai aprpiate de cetățean și costuri cât mai reduse cu administrația. Dar, repet, este un proces politic aflat în plină dezbatere, și dezbaterile sunt în momentul de față în derulare, încât vom vedea, după finalizarea acestor discuții politice, cum va arăta, exact, proiectul.
Dacă dumneavoastră aveți întrebări să mi le adresați, pe diverse servicii. M-ar interesa, având în vedere că foarte mulți dintre dumneavoastră reprezentați aici structuri teritoriale, ce părere aveți cu privire la funcționarea unora și modul în care am putea aduce și mai aproape de cetățean, deciziile.
Nu așteptați ca numai șefii dumneavoastră să decidă, e bine să vă spuneți și dumneavoastră punctele de vedere. La COPM eu știu că sunt și centre..., în afară de centrul județean , există și centre teritoriale, în afară de centrul reședință municipiu de județ, așa-i? Aveți și Turda și Gherla, cred că, da? Acolo trebuie păstrate, în continuare, aceste structuri, și duse, poate și alte acte administrative sau alte atribuții, la aceste entități care sunt cele mai apropiate de cetățean. Iar în capitalele, care să spunem, nu se vor mai regăsi ca centre județene, trebuie păstrate oficii ale unor servicii de bază ale populației, pentru că nu trebuie să facă, repet, nici de la Bistrița, nici de la Bihor, nici de la Maramureș sau de la Zalău, cineva, un drum în plus, pentru a putea obține o autorizație sau o adeverință de șomaj sau o decizie de încadrare la pensie.
Trebuie să aibă un oficiu, acolo, care să le permită contactul cu cetățeanul. Gândiți-vă, după aceea apare etapa a doua, a guvernării electronice. Deci, se pot concepe ghișee unice, la nivelul primăriei celei mai apropiate de cetățean, unde, acolo să se depună toate documentele, și , prin sistemul semnăturii electronice, să meargă și la pensie, și la șomaj și la alte unități, hârtiile să circule și să se întoarcă tot acolo, și, prin primărie, să se dea adeverința sau autorizația cetățeanului care a solicitat-o. Este etapa a doua, care presupune extinderea guvernării electronice, a semnăturii electronice, ceea ce este o procedură. State din Uniunea Europeană asta fac.
Primăria are acest ghișeu unic și chiar dacă atribuția nu este a primăriei, să obțină o adeverință de lașomaj sau un dosar de pensie, omul și-l depune acolo, prin sistemul electronic se transmit informații cu semnătură electronică, se procesează de către cei care sunt abilitați, se trimite cu semnătura electronică la primăria care este mai aproape de cetățean și i se returnează dosarul. Asta înseamnă pasul doi al informatizării, dar pentru asta, repet, trebuie să grupăm aceste servicii, în așa măsură încât ele să poată funcționa cu eficiență.
Altfel, vom rămâne în continuare lacreionul chimic și la scrisul pe hârtie, așa cum se procedează, din nefericire, în multe alte situații. (...) Bun. Dacă vom face o dezbatere, împreună cu domnul prefect, după ce și domnul prefect va avea această discuție la nivelul serviciilor deconcentrate, cu fiecare în parte, urmînd să ne înaintați propunerile dumneavoastră de operaționalizare și de funcționare a acestor servicii deconcentrate, atât în cadrul actual, cât mai ales în perspecctiva cadrului de reorganizare administrativ-teritorială.
Declarații de presă susținute de premierul Emil Boc după dezbaterea pe tema proiectului de revizuire a Constituției
Emil Boc: Deciziile CCR evident se respectă, ele trebuie să fie puse în aplicare pentru că sunt, în general, obligatorii și produc efecte pentru viitor. În consecință, Parlamentul va trebui să țină cont de decizia CCR în analiza textelor constituționale. Eu spun doar că, în Parlament, ținând cont de decizia CCR, unele texte pot fi amenajate, astfel încât să răspundă obiectivului de a putea confisca averile dobândite ilicit și ca actele de corupția să nu mai fie sursă pentru procurarea marilor averi. Acest lucru cred că trebuie făcut. Nici un lucru din Constituție nu poate apăra averile dobândite ilegal sau care se construiesc pe bază de fraudă. De aceea am spus că s-a pierdut o bătălie dar nu războiul cu averile ilicite.
Reporter: Dacă s-au dublat datoriile companiilor de stat, ce măsuri luați la Guvern
Emil Boc: Pentru companiile de stat este un program special pe care îl avem cu CE și FMI. Fiecare companie este în analiză punctuală urmând a se decide ce se întâmplă cu ea.
Reporter: Ce părere aveți despre noile norme BNR referitoare la creditare?
Emil Boc: Sunt norme firești, de prudență. În momentul de față cea mai importantă politică pe care trebuie să o aibă România este politica prudenței, de a nu cădea în excese de niciun fel, de apăra consolidarea macroeconomică pe care o avem, de a apăra stabilitatea pe care am reușit să o avem, de a consolida ieșirea din recesiune, ca o primă etapă spre ieșirea din criză, pentru a putea avea creșterea economică pe care am anunțat-o, revenirea salariilor și creșterea pensiilor în 2012 cu rata inflației și 50% din valoarea salariului mediu brut pe economie. Aceste lucruri nu se pot realiza în continuare decât prin politică prudentă și prin orientarea cu prioritate a banilor către investiții și locuri de muncă. Dacă nu se face asta, putem oricând să refacem derapajele pe care le-am avut în 2008 cu consecințele dezastruoase pentru români și pentru România.
Reporter: Credeți că veți ajunge la o înțelegere cu cei de la UDMR în ceea ce privește reorganizarea?
Emil Boc: Discuțiile politice sunt în desfășurare și vor continua și la începutul săptămânii viitoare. Va fi și o întâlnire cu președintele țării marți astfel încât lucrurile să evolueze.
Reporter: Ieri la Oradea Laszlo Tokes acuza într-un fel actuala guvernare că această împărțire teritorială se face într-un mod care îi amintește de regimul comunist.
Emil Boc: Nu o să intru acum în dispute politice de o parte sau de alta. În momentul de față ne concentrăm pentru a explica tuturor, inclusiv partenerilor de coaliție, avantajele structurale pentru stat ale acestei reorganizări administrative, adică mai mulți bani europeni în țară, mai puțină birocrație, mai puține structuri de clientelă politică și România ca atare să câștige ca țară. Acesta este obiectivul nostru de bază. Oamenii să înțeleagă că nu fac niciun kilometru în plus prin comasarea județelelor, că de acolo de unde-și ridică acum actele, de acolo le vor ridica și în continuare sau mai aproape de ei și că nu-i costă niciun leu în plus actele pe care le au azi și care rămân în vigoare până când le expiră valabilitatea.
Reporter: Deci nu se modifică nimic.
Emil Boc: Propunerea județului pornește de la cele 8 județe comasate, repet, este o propunere care se fundamentează deja pe ceva. Avem 8 regiuni de dezvoltare acum, e adevărat că fără personalitate juridică, dar care acum dobândesc personalitate juridică fiind numite județe, așa cum spune Constituția.
Reporter: Ce părere aveți despre faptul cu Budapesta a decis să-și schimbe culorile steagului?
Emil Boc: Nu știu, așa cum nu cunosc politică internă a unui guvern al UE în detaliu, nici acest aspect nu-l cunosc. Eu mă pronunț asupra a ceea ce se întâmplă pe teritoriul României și am spus aici că ceea ce vizează reorganizarea administrativă a statului roman este o problemă internă a statului roman.
Reporter: Tot Laszlo Tokes declara că va susține acea nesupunere civică anunțată de către secui.
Emil Boc: Deocamdată îi invit pe toți să ne concentrăm pe soluții, pe argumente, pe contraargumente, pentru cea mai bună soluție pentru România. De acolo pornim această analiză și această discuție și nu facem comentarii la o declarație politică mai incitantă sau puțin incitantă a unora sau a altora.
Reporter: /…/?
Emil Boc: V-am dat cifrele chiar astăzi. Ceea ce este important este că avem cel mai mare număr de contracte de muncă de după 2007 încoace, adică am depășit chiar și vârful de sarcină din 2008, când aveam cele mai multe contracte de muncă. Asta înseamnă că economia este pe direcția bună și că această consolidare trebuie să aibă loc în continuare iar faptul că sunt peste 400.000 contracte de muncă în mai puțin de două luni de zile este un semn bunicel că lucrurile merg într-o direcție bună.
Reporter: Spuneați că numele pe care le vor primi aceste regiuni se vor hotărâ la nivel local.
Emil Boc: E o propunere. Dl prefect se vedea voievod, eu i-am spus să mai amâne puțin soluția aceasta pentru că va fi o decizie care va fi luată în coaliție și în Parlament. Este una dintre propuneri, ca să păstrăm sensibilitățile locale și să-i lăsăm pe cei de acolo să-și denumească structura administrativă până la acel moment al denumirii. Așa cum se numește azi, spre exemplu Regiunea Nord-vest , poate și județul să-și păstreze provizoriu acestă denumire până când noul consiliu județean își stabilește numele. Este, repet, o posibilitate dar pot fi găsite și altele
Reporter: /…/
Emil Boc: Se poate denumi așa sau altfel. Eu nu intru în această dezbatere. Tocmai de aceea trebuie lăsate județele din zonă să facă analiza tradiției istorice, a sensibilităților existente și să ia cea mai bună decizie. Poate fi o opțiune dar vom decide la nivelul coaliției.
Reporter: Ce s-a întâmplat ieri când ați traversat strada?
Emil Boc: M-am dus ca un simplu cetățean de la Guvern la Banca Comercială Română, unde s-a demarat programul „Prima casă 4”. Românii trebuie să știe că au de acum posibilitatea să-și cumpere o casă prin acest program cu un avans de 5% și cu o dobândă mult mai mică față de cea existentă pe piață, că cel puțin 40.000 noi familii pot să intre în acest program, pentru că garanția este împărțită între stat și bancă. Ca orice cetățean, repet, fără să fiu însoțit de poliție, ci doar cu colegul meu aghiotant eram pe stradă, la trecerea de pietoni am stat și am așteptat ca orice cetățean să se facă verde, polițistul care era în intersecție, repet, nu venise cu mine, ci era în intersecție, a făcut semn tuturor pietonilor să traverseze, am trecut și eu împreună cu toți pietonii și m-am comportat ca un simplu cetățean. La venire, pentru că nu era nici un fel de polițist în intersecție, am așteptat până s-a făcut verde, ca și toți pietonii aflați acolo și m-am dus la guvern. Colegii de la mass-media au făcut și ei puțin sport pe stradă alături de mine și asta a fost tot. Dacă acestea ar fi singurele probleme pe care le am, m-aș bucura. Eu m-am comportat ca orice pieton aflat în trafic. Nu am făcut nici mai mult nici mai puțin. Vă mulțumesc, o zi bună!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu